Griji, suparare si o privire goala
Inca o zi in care am ras si zambit fals
E inca o zi in care am simtit ca doare
Imi pare rau ca nu e doar un singur caz...
In mine urla voci de disperare
In mine plang mii de chipuri
In mine parca goluri se maresc
Dorinta si speranta continua sa dispara...
Sunt mii de ganduri care
Incearca si reusesc sa ma doboare
Sunt mii de bice lovindu-mi inima
Si numai eu stiu Doamne
Cat mai pot suporta
Numai eu stiu cat ma doare
Sa fiu ceea ce sunt...
Mii de cioburi mi-s covoare
Dar continui cu un singur gand
Acela ce nu moare
Sa nu ma las infrant,
Caci disperarea-i mare
Ma doare sufletul
Cand privesc in oglinda
Si ma privesc in ochi
Si vad mii de izvoare
Din mine tot curgand
Patate si-nrosite de sange
Vad un copil plangand
Vad vise spulberate
Vad ganduri ne-mpacate
Si vad doar o iesire
Dar trebuie sa rezist
Nu vreau sa pun oameni in genunchi
Sa-i vad vre-un pic plangand
Nu pot sa fac eu asta...
Dar oare pana cand?
Si-asa aduc durere
Pe care o suport
Dar nu mai vreau deceptii
Si nu mai vreau sa dezamagesc
Dar poate daca in pamant m-as transforma
Sa se planga doar un rau
Nu in timp sa se formeze marea...
Dar oare e mai bine, o lovitura mare
Sau sa biciuiesc persoane-n continuare?
Satul de mine; nici nu stiu,
Cat mai pot suporta
Sa fac lumea sa sufere,
Dar undeva, tot voi claca,
Si o voi face iara
Doar ca atunci,
Va fi pentru ultima oara...
Si-n timp, toate vor disparea,
Asa cum voi fi eu,
Cenusa sau pamant,
Acolo voi ajunge
Atunci cand voi claca
Momentul e aproape
Si-o simt de multe ori
Dar niciodata ca acum
Nu spun, nu vreau,
Sa ma ajute cineva.
