Thursday, October 16, 2008

Clipa de nebunie


Dau de poze din trecut,

Dau de amintiri...si-atat...

Simt cum ma-nvaluie instantaneu

O criz-adanca, a sufletului meu,

Si-ncep sa tremur sa transpir

Ma iau fiori, intru-n delir,

Si-n clipa maxima de disperare

Gasesc metoda de calmare.

Un dus lung,

Sa-mi spal ura si singuratatea,

Sa-mi spal greselile si nedreptatea,

Sa ma caiesc si sa-mi bag pula in tot ce ma raneste,

Sa dau la muie dusmanilor si sa m-ocup de cine ma iubeste.

C'asa-s satul de toti si toate

Si-mi vine sa innebunesc,

Dar mi-amintesc de cei ca mine

De oameni buni care iubesc

Si chiar de cei far' fericire

De cei ce nu primesc iubire

De cei ce nu au ce manca

De cei ce nu au unde sta;

Si-mi alimentez ura gandindu-ma la trecut

La toti cei care i-am iubit si m-au vandut

Si simt ca nebunesc de draci si ura

Trantesc si sparg fac spume la gura;

Si intr-un final de exteriorizare

Incep sa urlu cat pot eu de tare

Cazand in genunchi punand mainile pe fata

Imi vine sa-mi bag pula-n ea de viata

Dar ma opresc si ma calmez,

Strang din dinti si ma tratez,

Imi spun ca rebuie si ca eu pot:

Sa imi bag pula, sa uit tot,

Si sa profit de inceput

Sa imi fac viata cum am vrut

Sa nu mai las p nimenea

Sa faca ce vrea cu persoana mea,

Si ca ultima exteriorizare,

Sparg in maini doua pahare

Si ridic fruntea plina de sudoare

Ma sterg privind oglinda cu oroare

Inspir adanc si iata ca dispare

Ultima urma vaga de disperare.