Flăcări multe, ard in jur;
Suflete sfâşiate,
Inimi frânte,
Totul e un haos pur.
Şi bătăi de aripi
Însângerate;
Cuţite otrăvite
Înfipte, drept in spate,
Şiroaie de lacrimi
Vărsate in noapte
Si trupuri aruncate
In care un suflet
Uitat si firav,
Abia se mai zbate;
In care o inima slaba
Uscată de dor
Mai pompează prin vene
Un sânge otrăvitor;
Si fiecare celulă,
Atinsă de ea,
De persoana aia
Ce credeai, că te iubea,
Parcă putrezeşte,
Te ustură, doare,
Prin zeci de mii de chinuri
Trupul tău,
Parcă vrea sa te omoare.
Durerea-i imensă,
De cazi din picioare;
Şi rana-i invadată
De viermi si oroare;
De urma colţilor
Fiinţei sale,
Şi tot ce rămâne-i
Nimic, totul dispare.
