Unde se duc sperantele cand mor?Dar visele?In neant? Ma simt ca si cum am ajuns la capatul unui drum ....Atat de lung si atat de greu de strabatut,incat biet suflet ostenit...abia mai are puterea sa se zbata...falfait slab de aripi ingeresti.Oare cum am sperat ca va fi acest drum?Nu stiu.Stiu doar cum l-am dorit sa fie si nu cum a fost,caci tumultul de trairi amestecate,gustul dulce al fericirii , saratul lacrimilor si amarul esecului,m-au ametit.L-am dorit plin de traire si implinit.L-am dorit ca un camp de grau fara capat si in miscarea lina a spicelor tu sa fii mici flori de mac patand acest camp.Sa te pierd si sa te regasesc peste tot,in tot acest infinit verde. . Hai sa ne inchipuim .... Sa visam vise ce nu vor fi niciodata realitate si imbatati de arome sa ne chinuim sa sorbim din acest pocal de sperante desarte.O furnica....isi incearca puterea.E atat de mica si atat de mare povara ei.Te poti asemana cu o furnica?Poti da lumi atata putere?Un pinguin...o pasare fara minte...daca perechea lui moare nu mai cauta o alta pereche...Suntem noi pinguini?O lebeda...inainte de a muri canta.As vrea sa pot fi un pinguin tampit...sau o furnica capabila sa poarte povara ei cu seninatate....insa nu sunt decat o lebada ce canta duios in rasaritul acestei zile fara inceput. Multi se tem de inceput,le este teama de cat de greu e sa incepi ceva...nuu...de sfarsit trebuie sa iti fie teama.Caci teama asta paralizanta nu iti da voie sa cauti argumente lucide si sa spui,,Gata?.O vorba cat de marunta inseamna doar o speranta in plus.Am pus in acest drum totul,am pus la inceput scepticism,care ma facea sa gandesc inca ,sa ma intreb cat e real si cat e minciuna.Apoi am adaugat batai slabe de inima ,falfait slab si firav ...sa zbor?....sa mai las aripile sa creasca?Si am zburat.M-am inaltat avantandu-ma catre inalt ,dar aripile ....vai...aripile mele nu au sustinut zborul.Si in acel avant am pus fericire si traire.Am pus bucurie si dragoste ,am pus suflet si speranta.Am pus totul.In cadere am simtit teama,durerea golului si a abisului.Caderea nu a mai fost decat o trista si patetica imitatie a soimului ce fusesem candva. Am simtit izbitura si am crezut ca s-a terminat.Dar nu...greul abia acum incepea...adevarata durere acum isi facea simtita prezenta.Trupul se desface in mii de bucatele care apoi vin si se lipesc la loc....dar nu asa cum le stiai.O bucata de suflet lipseste...desi nu ai pierdut-o nicaieri...doar a murit.Apoi vine o noapte cand mai moare o alta bucatica din tine...Si plangi amarnic caci stii ca asa vei deveni un nonsens ,fara vise si sperante.Te intrebi ce se intampla...de ce mori putin cate putin si nu stii.Ce ai gresit atat de tare ca nu se mai poate repara.?Aaaaa....daaa.Te-ai indragostit de un om care nu a putut primi ceea ce aveai de dat si a plecat.Acum acele bucatele de suflet in loc sa se lipeasca de el si sa inlocuiasca alte bucatele de suflet....se pierd nicaieri.Si nimic nu mai e in ordinea firii.Tu doar mori incet fara sa poti face ceva ...cu toata dragostea din tine si drumul tau ce se pierde nicaieri.Campul de grau nu e decat un teren parasit si plin de buruieni...neputiincios si trist, care e doar imaginea rasturnata a vietii mele fara inceput si fara sfarsit .Maine....aripile mele se vor reface....dar nu voi mai avea curajul sa ma mai inalt intr-un zbor atat de inalt caci acum stiu cat de dureroasa e caderea. Azi e prima zi din cele multe ce vor urma fara tine.Azi e prima zi in care nu mai are rost sa zambesc caci stiu ca acest zambet este fals.Azi...ahhh cat as vrea sa fie ieri...sa pot privi cu atata speranta ziua ce incepe.Insa realitatea care ma atrage incet in bratele ei reci,ma face sa vad ca gresesc.E doar azi...cum ti-am zis ...prima zi din cele multe ce vor urma fara tine.Ar trebui sa dorm...curand va fi dimineata,insa nu pot...am incercat si am realizat ca era atat de greu sa nu ma gandesc, si asta ma facea sa deschid ochii pentru ati alunga imaginea.Stiu ca te doare pentru ca ma doare,insa poate asa va fi mai bine.Acum nu...insa curand ,amorteala va devenii stapana,sufletul se va retrage incet in unghere in care nu voi mai cauta cuirand.Voi linisti valul de tristete citind cuvintele tale... atat mi-a mai ramas .Stiu ca eu am pus capat dar mi-era teama.Teama ca ceea ce simt va devenii mai profund si mai dureros pentru ca eram mereu ca doua flacari ale aceluias foc ... fiecare incercand sa-l mistuie pe celalat.Mistuire atat de dureroasa incat nu mai raman decat lacrimile care mai alina putin arsura aceasta care ma face sa strig durerile mele in mine. Era un suflet frumos spun unii . Eu zic doar ca era un suflet cald care striga a iubire fara sa fie auzit.Murind incet,stingandu-se atat de dulce cum stiu sa traiasca nu lasa decat durere... amarnica si grea fara sa mai fie o cale de intoarcere Cuvintele....te fac sa fii atat de fericit si te pot ucide..Te pot ucide dulce sau dureros.Si atunci nu mai ai nimic devii pustiu si gol .Ce sa mai dai lumii daca nu mai ai ce?Te retragi in tine ...astupand canalele prin care ai iesit,ca nimeni niciodata sa nu mai ajunga la tine. Plangand absorb durerea din ceruri si o traiesc ca un sisif.Te-am adorat in cerurile mele ,te-am iubit ,iubire,cum nu am mai iubit vreodata si te-am pierdut ...de la rasaritul soarelui pana la alt rasarit...am devenit nimeni.Cine sunt?Acest suflet care se urla si se zbate inchis...Iubirea trecuta dupa zabrele se chinuie strivita de mine.Nu e bine sa iubesti...e doar suferinta...sunt doar lacrimi ce curg neincetat si se scurg incet in marea lacrimilor.Voi sfarsi acum ce-am inceput,...voi termina un vis inceput in fantezie si terminand tot aici.Stiu ca vei citi si daca vreodata cuvantul meu a fost mai clar si mai limpede ...acesta e momentul.Te iubesc...asa cum nu credeam ca o poate face acest suflet trist acum.Nu am crezut niciodata ca totul va deveni atat de rece si neiertator.Scluptand in marmura zeilor labirintul unei vieti marunte si fara pret ,am gasit portita aceea mica prin care m-am tarat incet afara.Credeam ca asa voi gasi eliberarea dar m-am inselat....o mare de lacrimi inunda acea portita si ma ineaca in ea. M-ai pacalit suflet nebun si te-am crezut.Am cazut in plasa minciunilor tale si am murit.Am cautat o speranta pentru maine si am ratat.Nu voiam decat o alta zi...plina ,colorata si implinita.Si am gasit un suflet imbatranit peste noapte si respins.Te reneg cu toata durerea mea si iti interzic sa te mai indragostesti vreodata.Te exilez pe maluri reci si singuratice...fara ca nimeni vreodata sa te mai gaseasca.Sa suferi si sa urli fara sa ai o zi de liniste asa cum eu acum,tanguind o dragoste pierduta ma rup de tine si de tot ceea ce a existat.Sa plangi si nimeni sa nu te auda...sa te tangui de atata greutate si nimeni sa nu te ajute...sa dispari incet fara ca nimeni vreodata sa fi stiut ca ai existat.sa mori incet si trist fara ca nimeni sa iti ofere o alinare. Nu mai conteaza nimic....doar ceea ce simt ma sfasie ca un lup flamand imi mai aduce aminte ca sunt vie.Daca vreodata mi-a fost teama de ceva acum stiu de ce anume...de atata tipat gol...agonic,care ma secera cu durere.Nu mai pot privi ziua de maine caci acolo nu mai esti tu...sunt doar eu.Cineva injumatatit...rupt...si cine are nevoie de resturi?Maine nu va mai fi nimic...decat acest gol,acesti ochi tristi si aceste lacrimi care nu vor sa se opreasca.Acest chip fara stralucire si acest suflet fara speranta.O sa trec peste toate acestea...incet si dureros.Dar acum doare ,atat de tare,incat ucide tot ceea ce am crezut vreodata ca e frumos in mine...sufletul meu. Si zilele vor trece toate la fel....triste si searbade...fara bucuria unui alt rasarit ...iar in iadul in care acum traiesc nu e loc decat pentru o singura persoana...EU
